Românii se vor bucura şi anul acesta de prezența Sfintei Lumini care va fi adusă de la Ierusalim în ziua de sâmbătă, 1 mai 2021, spre seară, și va fi oferită delegațiilor eparhiilor la Aeroportul International Otopeni. Ulterior, Centrele eparhiale, prin protopopiate, vor distribui, în timp util, Sfânta Lumină fiecărei parohii, conform episcopiacvhr.ro.

Lumina Sfântă este darul de pace şi bucurie pe care Iisus Hristos îl dăruiește clericilor şi credincioșilor ca dovadă a iubirii Lui. De-a lungul timpului există mai multe mărturii istorice care consemnează minunea de la Ierusalim.

Patruzeci şi cinci de scriitori din lumea medievală, printre care zece cronicari francezi, cinci musul­mani arabi, cinci greci bizantini, cinci germani, patru englezi, trei ruși, trei musulmani perși, trei islandezi, doi armeni, un sirian, un elvețian, un moldovean şi un istoric italian, descriu marea mi­nune a lumii creștine.

Sfeșnicul sau candela „neadormită” a Sfântului Mormânt a fost aprinsă pentru prima dată în 326, anul în care a fost descoperit Mormântul lui Hristos, şi de atunci a rămas nestinsă vreme de 17 veacuri. Candela se stinge numai o singură dată pe an, în dimineața Sâmbetei Mari, ca să se aprindă puțin mai târziu cu Sfânta Lumină. Cea mai veche mărturie despre această candelă neadormită o întâlnim în Cronica Egeriei.

Mai jos puteți citi, integral, cuvântul pastoral de Paști al Episcopului Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Andrei.

Pastorala de Paști a Preasfințitului Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei.

Prin Harul lui Dumnezeu

† Andrei

  Episcopul Covasnei si Harghitei

Bucuria oamenilor este împletită cu bucuria îngerilor

Iubitului cler, Cinului monahal și Poporului binecredincios

Glasul solemn al clopotelor, care reprezintă glasul lui Dumnezeu ne-a chemat și în această noapte la Sfânta Biserică pentru a ne împărtăși de bucuria Slăvitului Praznic al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

În lumina și adevărul Învierii Domnului se bucură toți credincioșii „fiind fii ai învierii” (Luca 20,36)^[1]. Astăzi toate s-au umplut de lumină și inimile noastre ale credincioșilor se bucură, auzind salutul pascal „Hristos a Înviat!”. Asemenea mironosițelor venite dis de dimineață la mormânt sunt creștinii care vin în această noapte pentru a primi vestea cea bună a Învierii lui Hristos.

Parcă mai profund ca oricând este trăit îndemnul troparului: „Să se veselească cele cerești și să se bucure cele pământești, că a făcut biruință cu brațul Său Domnul, călcat-a cu moartea pe moarte…”^[2]. Această cântare a Bisericii ne arată că bucuria noastră a oamenilor, este împletită cu bucuria îngerilor. Această împreună-petrecere a pământului cu cerul o exprimă maiestuos Sfântul Ioan Hrisostomul când exclamă: „Înviat-a Hristos și se bucură îngerii, înviat-a Hristos și viața stăpânește”^[3].

Primii care se bucură de strălucirea celui mai Slăvit Praznic al Creștinismului sunt Sfinții Îngeri. Înveșmântat luminos s-a arătat îngerul Domnului la mormântul gol femeilor purtătoare de miruri: „După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii și „înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada”(Matei 28, 6) vestind femeilor mironosițe că „Iisus cel răstignit” nu este în mormânt, ci „S-a sculat precum a zis; veniți și vedeți locul unde a zăcut” (Matei 28, 6).

Din pericopa evanghelică rânduită și citită în această noapte Sfântă la Slujba Învierii, ni se dezvăluie următoarele: „Iată, s-a făcut cutremur mare, că Îngerul Domnului coborât din cer a venit, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei ” (Matei 28, 2).

Tot Sfântul Evanghelist Matei ne arată că în timp ce femeile mironosițe se îndreptau către mormânt, îngerul îmbrăcat în veșminte luminoase prăvălise piatra de la ușa mormântului. Această piatră nu a fost dată la o parte pentru a ieși Domnul Hristos, ci pentru a da posibilitatea femeilor și tuturor celor ce ar fi putut privi în mormânt, să observe că acesta era gol. Este foarte important să reținem că Hristos Domnul cel înviat din morți, a trecut cu trupul Său Cel îndumnezeit prin piatră.

El nu a stricat pecețile, nici nu a clintit lespedea din loc. Mai târziu, după Înviere, Îl vom vedea pe Domnul Hristos intrând prin ușile încuiate la Sfinții Săi Ucenici și Apostoli, așa cum S-a născut din Sfânta Fecioară, păstrând pecețile fecioriei nestricate.

Îngerul ivit sub chipul tânărului „șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb” (Marcu 16, 5) a fost cel dintâi vestitor al Învierii din morți a lui „Iisus Nazarineanul, Cel răstignit”, „A înviat! Nu este aici” (Marcu 16, 6). Sfântul Evanghelist Luca aduce următoarea mărturie: „doi bărbați au stat înaintea mironosițelor, în veșminte strălucitoare” (Luca 24, 4),  întrebându-le: „De ce căutați pe Cel viu între cei morți?” (Luca 24, 5) „Nu este aici, ci S-a sculat, zicând că Fiul Omului trebuie să fie răstignit, iar a treia zi să învieze” (Luca 24, 6-7).

Iubiți frați și surori întru Domnul,

Îngerii sunt duhuri, adică ființe spirituale fără trup, înzestrate cu minte, voință și putere, cum spune Psalmistul David: „Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slujitorii Tăi, pară de foc” (Psalmul 103, 4).

Îngerii sunt povățuitori și îndreptători ai neamului omenesc. În Canonul de rugăciune către îngerul păzitor rostim: „Vrând ca toți oamenii să se mântuiască,  Cuvinte,  ai pus pe Sfinții Îngeri îndreptători și povățuitori oamenilor care ne povățuiesc pe noi la frica Ta”^[4].

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că fiecare om când intră în creștinism prin Sfintele Taine de inițiere, primește un înger păzitor: „Îngerul care mă hrănește și mă apără din tinerețile mele” (Facere 48, 16) așa cum ne rugam în copilărie rostind frumoasa rugăciune: „Înger, îngerașul meu…”.

Pe lângă îngerul păzitor al fiecăruia dintre noi, există o lume nevăzută a îngerilor. Acesta este formată din zeci și zeci de mii de îngeri, mii și mii de arhangheli, tronuri, domni, începătorii și stăpânii. Lucrarea importantă a îngerilor este aceea de a lăuda și a preamări pe Dumnezeu.

Vorbind despre slujirea îngerilor, bazat pe învățătura Sfinților Părinți, marele nostru teolog, Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, afirmă că: „Îngerii au fost creați, pentru a sluji planului de mântuire a oamenilor, plan care este gândit de Dumnezeu din veci. Desigur, aceasta nu înseamnă că îngerii nu sunt creați și pentru propria fericire, ca și oamenii. Dar fericirea și-o ajung și unii și alții într-o comuniune a tuturor. Iar în această comuniune, îngerii ca ființe superioare, au un anumit rol de ajutorare a noastră. Însă prin aceasta, deși dintr-un punct de vedere sunt superiori oamenilor, ei se fac slujitori ai mântuirii acestora și prin aceasta ai misiunii acestora de a spiritualiza creația văzută. Superioritatea  pe care o au îngerii dintr-un anumit punct de vedere nu e contrazisă de misiunea lor de slujitori ai omului în vederea mântuirii”^[5].

Acum când „toate s-au umplut de lumină și cerul și pământul și cele de desubt”^[6], să ne împărtășim fiecare dintre noi de bucuria Învierii lui Hristos, care cuprinde întreaga făptură.

Iubit popor al lui Dumnezeu,

Vedem și simțim cu toții spaima și frica de molime și stăpânirea morții se întinde peste fața întregului pământ. Omenirea este aflată în derivă. Întunericul morții ne sperie tot mai mult, dar îmbărbătarea vine de la Cel care a risipit întunericul morții, de la Hristos Cel Înviat. Privim, cu credință și optimism anul în curs, în speranța că lucrurile vor reveni pe făgașul normal, că ne vom vedea chipurile și pe cei dragi fără nici o teamă.

S-a pus deseori întrebarea de ce Dumnezeu a îngăduit ca întreaga omenire să treacă prin una dintre cele mai dificile situații din ultimii ani? Răspunsul este unul cât se poate de firesc, cel puțin din perspectivă teologică: îndepărtarea progresivă a umanității de Dumnezeu. Omul contemporan, nu mai caută izbăvirea prin credință și rugăciune, apelează la diverși dumnezei, care nu pot înlocui providența divină.

La ceastă „Sărbătoare a sărbătorilor”, vă îndemn să vă întăriți sufletește unii pe anii, să fiți uniți în jurul familiei, cu ochii ațintiți la Hristos Cel Răstignit și Înviat, având mijlocitoare pe Maica Domnului și cerând ajutorul Sfinților.

Să vestim Învierea lui Hristos și celor care sunt în întunericul păcatelor, căzând ușor în duhul deznădejdii în fața încercărilor,  să înmulțim faptele bune, de care este atâta nevoie în aceste vremuri grele, iar Lumina lui Hristos, care ne-o dăruiește an de an va călăuzi „țara și poporul, turma și păstorul” și vom birui ispitele care vin de la trup, de la lume și de la diavol.

În această zi de lumină și de har, pe care pandemia nu a putut să o întunece, Vă binecuvântez pe toți și vă urez să aveți pace, multă credință,  nădejde și sănătate, rugând pe Mântuitorul IISUS HRISTOS cel Înviat din morți, să vă dăruiască cele ce vă sunt de folos sufletelor și trupurilor frățiilor voastre, vestindu-vă:

              HRISTOS A ÎNVIAT!

Al vostru arhipăstor, stăruitor în rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos Cel Înviat pentru pace și bunăvoire,

              † Andrei

Episcopul Covasnei şi Harghitei